Sfântul Antonie cel Mare

Povestea și însemnătatea

Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în jurul anului 251 în Egipt și a murit în 356. După moartea părinților, a împărțit averea săracilor și s-a retras treptat în singurătatea deșertului. A trăit în rugăciune, muncă și post, iar exemplul lui a atras ucenici. Nu a întemeiat o mănăstire în sensul de mai târziu, dar a avut un rol decisiv în formarea monahismului creștin. Viața lui a fost scrisă de Sfântul Atanasie al Alexandriei și a circulat larg în lumea creștină. Antonie a ieșit din retragere pentru a-i încuraja pe creștinii persecutați și pentru a apăra învățătura Bisericii. Este prăznuit la 17 ianuarie. Numele Antonie are origine latină, prin numele de familie Antonius. Anton și Antonia își sărbătoresc de obicei ziua numelui atunci.

Ce arată tabloul

Cuviosul este reprezentat ca bătrân cu barbă albă, în veșmânt monahal, cu toiag și sul cu un îndemn duhovnicesc.